Marijuana

Istoria Marijuanei De-a lungul timpului marijuana a fost folositã in diferite culturi pentru schimbarea stãrii de spirit, a perceptiei, cu alte cuvinte pentru a atinge o treaptã mai inaltã de constientizare. Efectele sale variazã de la mãrirea capacitãtii creative, pânã la provocarea experientelor mistice si la mentinerea ridicatã a capacitãtilor senzitive. Dupa alcool, marijuana este cea mai popularã din asa numitele “droguri recreative”. Ea a mai fost folositã insã si in alte scopuri. In unele triburi primitive din America de Sud, Africa si India, “cannabis” a fost folositã in cadrul ceremoniilor religioase si in scopuri medicale. Minerii africani obisnuiau sã o foloseascã pentru a le usura munca dificilã, iar jamaicanii o consumau la sfârsitul zilei pentru a le inlãtura oboseala. Ca drog a fost utilizatã in diferite pãrti ale lumii timp de secole, iar in Statele Unite mai ales in secolul XX. Prima mentionare scrisã apare intr-o carte de medicinã intitulatã”Tratat despre plante”, in China secolului al II-lea i.Hr., unde era folositã ca anestezic incã de acum 5.000 de ani. Vechii asirieni, persii, romanii si indienii foloseau acest drog pentru a controla spasmele musculare, pentru a calma durerea, cât si in tratarea indigestiei. Marijuana era folositã curent in medicina traditionalã din Africa si Asia. In secolul al IX-lea, asirienii incepuserã sã o foloseascã ca tãmâie. Incã din 1611 marijuana era cultivatã in Jamestown, Virginia. In secolul al XIX-lea era folositã in tratarea spasmelor musculare, a durerilor de cap, a travaliului, insomniei si a durerilor menstruale. Este incã folositã ca medicament in Orientul Mijlociu si in Asia. Întrebuintarea medicalã a marijuanei Canabisul si derivatele sale pot fi utile în tratarea glaucomului si a anumitor afectiuni oculare legate de nervul optic sau chiar si în cecitate. Altã posibilitate de utilizare este legatã de tratamentul stãrilor de greatã si de vomã, metoda asociatã chimioterapiei in cazul pacientilor cancerosi. Alte medicamente recunoscute ca având acest efect nu au fost la fel de eficiente. În 1973 câtiva pacienti cu leucemie -o formã de cancer- au fumat considerabil marijuana si au descoperit cã le reduce starea de greatã si cã a actionat ca un veritabil stimulent pentru apetit. Scãderea apetitului si scãderea în greutate sunt probleme majoreîn tratarea pacientilor cancerosi. Canabisul a fost considerat ca o metodã de tratament si în cazurile de astm, anxietate, convulsii si depresii. Unii cercetatori au sugerat cã marijuana este si un relaxant muscular, un calmant pentru dureri si un agent ce luptã împotriva durerilor. Comitetul Institutului de Medicinã considerã cã potentialul terapeutic detinut de marijuana, canabis si derivatele acestora necesitã cercetãri ulterioare, în scopul de a le explora potentialul în cadrul tratamentelor medicale. Totusi, fãrã prescriptie medicalã, potentialele daune asupra organismului depãsesc calitãtile cunoscute ale acestora. Efectul marijuanei asupra corpului omenesc Dupã trei sau patru decenii de studii în acest domeniu, cercetãtorii au gãsit dovezi referitoare la efectele dãunãtoare ale fumatului asupra cãilor respiratorii. Fumatul marijuanei este, de asemenea, nociv. Actul fumatului este legat de aparitia asmului, bronsitelor, emfizemelor, a afectiunilor cardiace si a numeroase forme de cancer, vizând în special plãmânii. Fumatul este, de asemenea, legat de cresterea complicatiilor din timpul sarcinii si a travaliului. Un copil cu mama fumãtoare poate avea o greutate mai micã la nastere decât copilul unei nefumãtoare. Fumul tigãrilor cu marijuana contine multe dintre substantele specifice fumului de tigãri obisnuite, cum ar fi monoxidul de carbon si gudronul. Pe de altã parte însã, contine si alti ingredienti: marijuana are 50% mai mult gudron decât tutunul, fumul sãu este încã si mai iritant si are un efect si mai puternic asupra cãilor respiratorii superioare (sinusurile si laringele). De asemenea, iritã si traheea si bronhiile si cu cât fumul este mai adânc tras în plãmâni si retinut la acest nivel mai mult timp, cu atât este mai mare si gradul de intoxicare. Fumul lezeazã tesuturile si celulele plãmânilor responsabile cu apãrarea împotriva virusilor si infectiilor. Este foarte posibil ca fumatul marijuanei, ca si cel al tutunului, sã cauzeze tumori canceroase. Existãîn marijuana ciuperci, bacterii, ierbicide si alte substante chimice care pot contamina planta însãsi si dãuna plãmânilor sau altor organe. Ierbicidele, în special una numitã paraquat poate afecta plãmânii, inima, ficatul, glandele suprarenale, muschii, splina si cortexul (acea parte a creierului care "gândeste"). Munca inimii este îngreunatã. Cresterea numãrului de bãtãi ale inimii si a presiunii sângelui poate fi comparatã cu aceea pe care o suferã o persoanã aflatã intr-o stare de stres extrem. Totodatã, presiunea sângelui poate scãdea pâna la valori anormale. Are loc cresterea nivelului de monoxid de carbon si descresterea nivelului de oxigen. De asemeni, sistemul imunitar, care protejeazã organismul împotriva virusilor, bacteriilor si infectiilor. Marijuana afecteazã, de asemenea, si sistemul imunitar care protejeazã omul împotriva virusilor, infectiilor si bacteriilor. S-a mai descoperit cã aceasta interfereazã cu celulele care joacã un rol important in lupta împotriva virusilor si cancerului. Folositã ocazional, marijuana poate stimula sau inhiba performantele sexuale, dar utilizatorii frecventi se plâng de o descrestere a apetitului sexual. Numãrul spermatozoizilor descreste si mobilitatea le este diminuatã, ceea ce poate avea importante efecte în fertilitate. Marijuana poate afecta sistemul endocrin care controleazã hormonii si metabolismul si poate cauza o crestere a situatiilor de dezagregare a cromozomilor si astfel a defectelor la nastere ale copiilor. Este stiut cã marijuana cauzeazã modificãri asupra chimismului creierului. Este inhibatã actiunea acetilcolinei -un neuron ce transferã informatia de la o celulã la alta- explicându-se astfel efectul negativ al marijuanei asupra memoriei. Fumatul marijuanei are un spectru larg de implicatii si la nivelul comportamentului si stãrilor afective. Ea împiedicã coordonarea miscãrilor, pierderea abilitãtilor si a functiilor perceptuale si senzoriale. Rapidele schimbãri de stare pot produce scurte perioade de anxietate, confuzie sau chiar forme asemanatoare nebuniei. În concluzie marijuana este un drog care nu trebuie folosit nici mãcar accidental. Dependenta de marijuana O serioasã amenintare cauzatã de utilizarea repetatã a oricãrui tip de drog, inclusiv marijuana, este folosirea abuzivã a acestuia. Cei ce abuzeazã de un drog sunt aceia care nu numai cã il folosesc in mod curent, ci cred cã nu pot trãi fara el. Aceasta stare este numitã“dependentã”. O persoanã care abuzeazã de marijuana sau de oricare alt drog, actioneazã in general astfel datoritã unor probleme de naturã psihologicã. Abuzul de marijuana trebuie tratat in acelasi fel ca in cazul abuzului de oricare alt drog: cu suport psihologic din partea unui personal calificat, cât si din partea familiei si prietenilor. In timp ce unii consumatori de marijuana sunt deschisi in a admite acest lucru, cei mai multi il ascund. Este mult mai usor de recunoscut un prieten sau o rudã consumatoare de marijuana, deoarece putem mult mai usor observa schimbãrile de comportament. Unele semne de avertisment in cazul abuzului de marijuana sunt: (1) ochi iritati, (2) tuse cronicã, (3) tinutã neingrijitã, (4) menstrã neregulatã la femei, (5) iritabilitate, (6) lapsusuri, (7) schimbãri recente, vizibile, de personalitate, (8) paranoia, suspiciune si ostilitate, (9) stãri de trecere de la pasivitate la agresivitate fãrã un motiv clar, (10) stare de obosealã si apatie sau de depresie si letargie, (11) dificultãti de vorbire, (12) schimbarea dietei alimentare, (13) scãdere bruscã a realizãrilor scolare, (14) posesie a oricãrui drog, (15) disparitia nejustificatã a unor sume de bani ai familiei, (16) acuzarea unor stãri neplãcute in mod frecvent, fãrã gãsirea unor explicatii de ordin medical, (17) probleme relationale sau frecvente dispute cu prietenii, (18) comportament ascuns, incluzând instrãinarea si retragerea, (19) permanente discutii despre marijuana sau utilizarea ei. Dacã cineva observã o combinatie a acestor simptome la o persoanã pe care o iubesc sau la care tin, utilizatorul trebuie sã fie pus in fata acestora si indrumat sã se trateze. Dependentul lasã adesea urme ale utilizarii drogului, ca strigãt de ajutor si atragere a atentiei.